luni, 12 iulie 2010

Destin sau iluzie…

Căutăm neîncetat explicații, inventăm disperați pretexte, descoperim uluiți minciuni.
Dezlegăm mistere, aducem lumină...uităm să trăim!
Creăm speranță, redăm viziuni...uităm să vedem!
Fredonăm cântece despre minuni și dezastre...uităm să auzim!
Vorbim cu visele...uităm să visăm!
Învățăm să iubim...uităm să ne iubim!
Tăcere între noi, urlet în noi...
Trăim iluzionați între durere și zbucium, neîncredere și disperare, gelozie și posesivitate, visare și dezamăgire, trădare și Speranță...

4 comentarii:

  1. hm... ori ai avut intalnire de gradul III cu vreun filosof german ori incerci stari prea profunde de adevar... it`s a risky game...

    RăspundețiȘtergere
  2. da, bine ca mai ramane si speranta

    RăspundețiȘtergere
  3. hm... oare?!? o fantoma am in camera, cine stie...si de ce sa fie risky?!?

    RăspundețiȘtergere
  4. ...pentru ca nu exista moduri corecte de a trai, manuale punctuale prin care se exprima clar faci asta si doar asta...omul e o fire complexa, capabila de multe surprize...mai ales cand e sub impulsul unor sentimente si simturi care il pot rapune...in fond nu exista ratiune, exista rationalizare, acel gand care sub baza unui impuls sau sentiment intiaza sau finalizeaza actiuni. E greu de stabilit bine rau, e greu de stabilit ce inseamna a primi, a iubi, a...

    RăspundețiȘtergere