Empatie subliminală....

Citind povestea unei păpădii ce pare a fi distrusă de lumina soarelui mi-am amintit de un lucru aparent banal, dar totuși greu de obținut. Mă refer la privire. Mă refer la acea privire asupra lucrurilor care te face să te inunzi de plăcere astfel încât trebuie să o împărtășești și altora cu toate că e improbabil să o resimtă asemenea ție. Mă refer la acea privire care poate descoperi o floare, un gândac, o femeie sau un bărbat, un copil... în atâtea feluri încât doar unora le este îngăduită această terapie; sub fiecare petală, sub fiecare strat, sub fiecare scoarță.... Foarte similar cu sensul pe care îl primește o carte de la fiecare cititor. Întotdeauna va fi un cititor mai iscusit sau poate doar mai atent care va simți viața ce pulsează într-o carte și o va elibera în sine, nu neapărat și lumii. La fel și tu. Îi poți da unei persoane o asemenea forță încât să-și descopere sieși, iar mai apoi lumii, multitudinea sa de sensuri, privirea fiind cea care (te) descoperă...