Plecând de la premisa că "...ei au gravat pe table ascunse faptul ca aerul este plin de genii", îmi închipui fiecare idee mai grozavă pe care o întâlnesc ca fiind o gură de aer pe care cineva a catadicsit să o inhaleze pe îndelete.
Și pornind de la această posibilitate a inhalării, iată cum înțeleg și acest atât de auzit ”Carpe diem!”: Stai, omule, că pierzi mai mult înfuriindu-te pe clipe; alergând ca să le prinzi, nu faci altceva decât să le pierzi!
Să revenim deci cu picioarele pe pământ! :)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerede ce ar trebui?
RăspundețiȘtergereȘi nu toate căutările se transformă-n călătorii, nu ne face mai fericiți ceea ce vedem nou și nemaiîntâlnit?!
RăspundețiȘtergereUlise a fost cel mai fericit om.
P.S. comentariu la postarea de azi! :)
Răspunsul e tot în postare... :)
RăspundețiȘtergere