La un anumit interval de timp trebuie să formatăm computerul, toată lumea care folosește unul știe acest lucru. La fel cum știe că dacă instalezi un program incompatibil e foarte probabil ca acesta să nu mai funcționeze, fie nu la capacitățile reale pe care le are, fie deloc…De câte ori nu te-ai simțit tensionat în prezența unei persoane? Și nu, nu vorbesc de tensiunea aceea oarecum pozitivă. Mă refer la un tip de tensiune care simți că te modifică, practic simți că întregul tău organism reacționează…Reacționează împotriva…noului program instalat pentru că… am ales versiunea eronată. De ce nu citim avertismentele ( a se citit si semnele) pe care le primim când ceva nu funcționează la nivel maxim, sau nici măcar la nivelul optim la care ar trebui să o facă. Avem și noi instrucțiuni de utilizare, asemenea unui aparat, dar ne e greu, nu să descifrăm limbajul în care acestea sunt scrise, ci să vedem că există un limbaj. Primim tot timpul semne, dar de cele mai multe ori le ignorăm, uneori conștient, alteori inconștient... Uneori le refuzăm prezența, iar atunci când sistemul începe să dea erori, învinovățim compania producătoare (”M-am născut să fiu nefericit! Dumnezeu vrea așa!”). Dar dacă am fi urmat instrucțiunile, dar dacă am fi acceptat avertismentele? Noi hotărâm dacă vrem să funcționăm la capacități maxime (și pentru a reuși asta trebuie să vorbim de capacitățile reale!) cu care am fost întrebuințați...
Organismul se războiește cu acele elemente care sunt contrare cu ceea ce suntem noi în esența noastră!
Deşi e prima dată când dau de tine, de blogul tău, spre marea mea surprindere m-am regăsit la Blogroll, sau "Enjoying..." în cazul de faţă. Acest lucru mă bucură enorm şi...ai reuşit să-mi furi un zâmbeţel! :) Deci, merci!
RăspundețiȘtergereŢi-am parcurs cât de cât postările şi îmi place cum scrii! Spor la bloggereală în continuare!
Cu placere...
RăspundețiȘtergereBine ai venit si spor la bloggereala si tie!:)
Ce usor ar fi daca am respecta avertismentele. Da, atunci nu ar mai aparea erori, dar chiar si atunci cand se dovedeste ca ar fi fost mai bine sa luam aminte la acele avertismente, inca ne incapatanam sa credem ca doar noi avem cele mai bune solutii :D
RăspundețiȘtergereCred ca de cele mai multe ori ne incapatanam de teama sau din cauza unor stereotipii pe care nu vrem sa le abandonam... Lucrurile cele mai frumoase sunt acelea care nu pot fi explicate, mai ales de noi... De aceea cred ca e mai reconfortant, in final, sa observam unde apare tensiunea si sa "dezinstalam" programul care provoaca erori...Scanez si ma apuc de formatat...:P
RăspundețiȘtergereImi place ideea ta :P :)
RăspundețiȘtergereE de bine atunci cand ne punem intrebari... e de bine cand ne exploram sentimentele... e de bine ca avem curaj sa exprimam indoielile si poate sa cautam solutii...
RăspundețiȘtergereDar cat de bine e sa ne comparam cu un program de computer care merge sau nu, care are performante sau nu...
Ne cumva e o... eroare?
Comparatia trebuie privita oarecum altfel. Intentia mea nu a fost aceea de a compara fiinta umana cu un aparat...mai mult cu un sistem...
RăspundețiȘtergereCred in continuare ca ceva in noi se revolta cand nu luam decizii cinstite fata de noi insine. Ideea de baza e cat de multa importanta acordam acestor stari de...impotrivire si ce explicatie le acordam...
ha
RăspundețiȘtergereHa! Ha! ;)
RăspundețiȘtergereVai ce simplu era! Trebuie doar sa ma formatez!
RăspundețiȘtergerePai, vezi? Si nici nu era nevoie de bilute si alte accesorii pentru asta...
RăspundețiȘtergereEi na, depinde de fiecare...si "formatarea" asta are rostul ei... Ideea de baza e aceea de a fi...sinceri macar cu noi insine.
In fine...
Multumesc, Roxana... Mi-au placut gandurile tale din "Penita sufletului". Revenind la subiect, as sterge picurel cu radiera acele instructiuni care nu exista, a se vedea ("M-am născut să fiu nefericit! Dumnezeu vrea așa!"). Instructiunile declina liberul arbitru, asa ca as indrazni sa le vad mai degraba ca pe niste invataturi sau... povete?
RăspundețiȘtergereCu respect!
Cu placere :) Am sa revin...
RăspundețiȘtergereRevenind...cand spun instructiuni ma gandesc la faptul ca sunt anumite elemente care ne ajuta uneori sa intelegem mai bine ce ar trebui sa alegem, nu pentru ca asa trebuie sau pentru ca asa e "scris in stele", ci pentru ca, uneori,din varii motive, nu luam deciziile care sunt in concordanta cu ceea ce ne face bine cu adevarat.Iar... "M-am născut să fiu nefericit! Dumnezeu vrea așa!" pur si simplu nu exista. Noi ne facem fericti sau nefericiti (prin deciziile luate, prin dorintele noastre etc.)Asadar, liberul arbitru ramane...Desi, poate ca uneori, cand ne simtim nesiguri, ne-am dori sa fie altfel, sa putem spune "Dumnezeu vrea asa!"
Asa este, nu exista "Dumnezeu vrea sa fiu nefericit" , nici macar ca pilda pentru a aprecia clipele de reala fericire. Acum ma gandesc ca tot EL vrea sa facem curatenie in toata tara pe 25 Septembrie? Zambesc... Nu-s un impatimit, iar la biserica ajung de Pasti, Craciun si Anul Nou, insa cred ca Dumenzeu este parte din noi, iar eu nu imi amintesc in viata asta sa imi fi dorit sa fiu nefericit, nici macar de amorul artei.
RăspundețiȘtergereCele bune!
Ne-ar fi mult mai bine sa luam seama la ce spun avertismentele, dar e mult mai comod, cel putin pentru cei mai multi, sa facem ce consideram noi mai bine si sa poi sa ne plangem ca soarta nu e potrivnica :D.
RăspundețiȘtergereCat despre calculator, de multe ori ne lasa cand avem mai mare nevoie de el. Cu rabdare cred ca totul se poate rezolva.
Asa cred si eu...:)
RăspundețiȘtergere