Lumina și căldura nașterii, savoarea și culoarea copilăriei, focul și zbuciumul maturității...în final: un chip de ceară așezat într-un cavou, răstignit în sufletele unora și ars pe rugul uitării! Răutatea, indiferența, pumnalele mizeriei i-au nimicit sufletul de om, transformându-l în simplu spectator al celui mai însemnat spectacol: propria-i viață. Suferință atroce a sufletului îi alterează fără milă trupul ce refuză să-l îngroape în faldurile acestei obscurități îndurerate. Plutesc miresmele nopții, iar dincolo de întuneric... Lumina și căldura nașterii, savoarea și culoarea copilăriei, focul și zbuciumul maturității...în final: un chip de ceară!
V.U. 3 octombrie 2010!
cenaclul flacara
RăspundețiȘtergereNimic nu mi se pare mai groaznic decat sa ajungi spectatorul propriei tale vieti.
RăspundețiȘtergereActor pana la capat!
@L.R: ...
RăspundețiȘtergere@Bogdan: E groaznic! Atat pentru tine, care iti simti neputinta, cat si pentru cei care vor sa te ajute si se simt neputinciosi...pentru ca tu decizi sa devii spectator.
RăspundețiȘtergereUnii refuza rolul de actor...din comoditate, din cauza lipsei de curaj, nici nu prea conteaza motivul pentru ca acestia mereu vor gasi o scuza (poate si pentru a se ascunde de ei insisi).
Aceasta e povestea unui om care si-a trait viata ca un spectator...de fapt, a trait dupa cum au vrut altii si s-a imbolnavit... a ajuns "un chip de ceara", iar acum... unii il ridica in slavi, iar altii il uita.
Si cand vezi asa ceva...cum sa nu devii mai egoist si sa nu te iubesti pe tine insuti inaintea tuturor celorlalti?!?
Si cum sa nu te bucuri pentru fiecare zi pe care o mai poti trai...
Daca in viata nu ar trebui sa luptam, ne-am simti mai mizerabili decat ne simtim uneori cand suntem jos...
Sa aveti o zi perfecta!:)