Timp ștrengar...

O mare parte din viață ne-o petrecem făcând planuri, scheme, prezicând cu multă convingere ce vom face la un moment dat...Nu sunt rare momentele în care acestea sunt date peste cap și ne trezim în situații total opuse celor prevăzute sau planificate. Găsisem pe un blog două întrebări: 1. Ce făceai acum un an? 2. Ce făceai acum 10 ani?

Acum un an ieșeam dintr-un ”plan” pe care mi-l făcusem și pe care nu-l mai recunoșteam sau nu-l mai doream. Rezultatele erau nefavorabile pentru toti cei implicați, cred, pentru mine cu siguranță. Când ne facem niște planuri bine puse la punct, în care credem foarte tare, iar apoi descoperim că nu este ceea ce ne dorim, luăm cu greu decizia de a ne îndepărta de acea schemă, complicată în aparență, pentru că planurile ne dau stabilitate, presupun reguli, obiective, activități... Însă de multe ori regulile se schimbă, obiectivele se modifică, în timp ce activitățile rămân aceleași. Amânăm luarea unei decizii, ne fixăm termene-limită pentru a rezolva o problemă, o întoarcem pe toate fațetele posibile, o gândim, o analizăm, o fărâmițăm în mii de idei și ajungem să o bagatelizăm. Până când? Până ce avem curajul să fim sinceri cu noi înșine și luăm în calcul prezentul și viitorul, nu doar trecutul.

Ce-am făcut în ultimul an? Am învățat despre mine mai mult decât am învățat în toată viața mea. Am luat decizii, unele bune, altele care mi-au dovedit că uneori e bine să avem răbdare, însă, de cele mai multe ori, să ne ascultăm...inima. Am învățat să mă apăr...și de cerșetorul de la colț de stradă, și de directorul postat în fotoliul său de gheață. Am descoperit ce înseamnă să te doară sufletul, fizic... Dar ”timpul le rezolvă pe toate”! Da, pentru că timpul îți oferă posibilitatea să descoperi, să alegi...tu alegi dacă o faci într-un timp mai scurt sau nu.

Acum 10 ani chinuiam un coleg care îndrăznise J să-și lase mâinile conduse de hormonii ce-i invadau corpul. Acum încerc să nu-mi dezvălui metodele sadice prin care l-am potolit pe individ elevelor mele care se simt neputincioase în fața altor mâini, acelorași hormoni. În urmă cu 10 ani visam să le ofer celor dragi recompensa pentru anii în care m-au protejat, încă lucrez la asta J. Același plan, doar că sunt alte reguli și alte activități, însă același obiectiv. Acum 10 ani începeam să mă descopăr altfel, să încep să afirm că ”sunt ca un diamant neșlefuit”J, asta da stimă de sine. Am păstrat-o ;). Acum 10 ani îmi era teamă că nu voi fi iubită niciodată, acum...că voi ajunge să nu mai pot iubi J(cred că peste 10 ani voi râde de gândul ăsta, la fel cum râd de cel de acum 10 ani). Acum 10 ani îmi construiam căsuțe prin copaci, acum mă străduiesc să îmi construiesc una pe pământ. Acum 10 ani mi-era teamă să vorbesc în fața altora, acum turui întreaga zi. Acum 10 ani mă vedeam plină de contradicții, acum văd contradicția ca un pas spre empatie și toleranță. Peste alți 10 ani...Nu știu, planurile se modifică...eu...eu probabil voi ”șlefui” în continuare!J Azi?Azi sărbătoresc!

Tu ce făceai acum un an? Și acum 10 ani?