Ajuns în punctul median al vieții lui, resimțea atrofierea trupului său, simțea apăsarea ultimilor pași controlați, simțea cum forța fizică îl părăsea cu fiecare zi... Mintea începea să-i joace feste neînchipuite, iar el nu le putea face față...se lăsă în voia lor. Uitase să privească cu sinceritate viața, alegând în schimbul acesteia o piesă de teatru, prost jucată. Capodopera atît de prețuită cândva se dărâma asemenea căderii pilonilor ce susțin o arhitectură antică, doar că, forța căderii, impregnată în scoarța terestră, zguduia fiecare suflet din preajma sa.

Lacrimi ce inundau suflete și minți deopotrivă se preschimbau în particule de gheață, crestând adânc și dureros un ultim înveliș.