I have in me like a haze
Which holds and which is nothing
A nostalgia for nothing at all,
The desire for something vague.
I’m wrapped by it
As by a fog, and I see
The final star shining
Above the stub in my ashtray.
I smoked my life. How uncertain
All I saw or read! All
The world is a great open book
That smiles at me in an unknown tongue.
Tenho em mim como uma bruma
Que nada é nem contém
A saudade de coisa nenhuma,
O desejo de qualquer bem.
Sou envolvido por ela
Como por um nevoeiro
E vejo luzir a última estrela
Por cima da ponta do meu cinzeiro
Fumei a vida. Que incerto
Tudo quanto vi ou li!
E todo o mundo é um grande livro aberto
Que em ignorada língua me sorri.
( FERNANDO PESSOA,1888-1935)
Poetry International Web
Anticul ritm bătut de tălpi desculțe,
RăspundețiȘtergereUn ritm pe care nimfele-l repetară,
Cînd pe sub arbori țineau
Cadența dansului,
Să-l înviați pe plaja cea albă, împroșcînd
Cu spumele obscure; voi, infante,
Cît timp încă teama,
De teamă, nu vă oprește;
Încingeți-vă-n horă, în vreme ce Apolo,
Precum un ram înalt, curbează orizontul
De aur, iar mareea perenă
Își pompează fluxul, refluxul.
Pessoa (Ricardo Reis), Ode și alte poeme, ed.Paralela 45, pag.17.
Am preluat si eu fotografia de la tine :) II deosebita.
RăspundețiȘtergere