S.O.S.: Singurătate printre oameni!

Ne întrebăm deseori de ce am devenit atât de suspicioși, de ce nu mai avem încredere...nici măcar în propria persoană, de ce ne e frică să ne privim semenii și să-i lasăm să intre în viața noastră. De ce nu mai avem curaj să luăm decizii pentru viitorul nostru...acela proiectat în sufletele noastre! De ce ne ascundem sufletul, durerea și fericirea, chiar și de cei mai apropiați nouă, chiar și de noi înșine? De ce nu vrem să riscăm totul pe Dreptate, Iubire, Prietenie, Toleranță? De ce ne postăm mereu cu o armă letală în fața celor care vor să se apropie de noi? De când suntem asemenea unor roboți: muncim dar nu ne mai relaxăm, suntem setați să gândim, dar nu mai avem drivere instalate pentru a simți. Refuzăm frumosul din viața noastră prin acceptarea rutinei mult prea obositoare, prin accentul pe care îl punem pe ce scrie în Cărți, pe povești despre cum e mai util să fii dur și neobosit ca să reușești. Nu mai avem timp să le zâmbim(din suflet!) persoanelor dragi din viața noastră, să invităm un vechi prieten la un ceai, să îi oferim mamei o floare ce-i poartă numele, să DĂRUIM!, o părticică din sufletul nostru celor ce ne iubesc și ne răsplătesc, chiar și duritatea pe care le-o afișăm, în speranța că într-o zi le vom da codul de acces în sufletul nostru atât de plin de viscerele durerii și dezamăgirii!