VIScerele durerii...

Simțea cum pieptul i se despică în mii de picături de sânge. Niciodată nu-și închipuise că va simți o ură atât de cruntă pentru tot ce o înconjoară, pentru ea însăși, pentru Dumnezeu. Toate iluziile îi fuseseră spulberate în zbuciumul acelei clipe. Simțea și acum mirosul înțepător de transpirație și tutun, simțea puroiul ce-i pătrundea în corp, resimțea durerea trupului sfâșiat de lăcomie. Apa ce cobora din cer îi șiroia pe trupul schingiuit de brutalitate, însă nu-i putea trezi simțurile. Cu o forță inimaginabilă își secționă sânul stâng, dorind să-și descopere inima. Apăsă lama cuțitului în dreptul inimii și roti fără ezitare. Sângele îi șiroia neîncetat... Ochii își pierduseră strălucirea, iar ultima sa privire se îndreptă spre trupul neînsuflețit al copilașului ei. Cea din urmă rasuflare le purta sufletele spre nicăieri...