O amețeală continuă zilele astea... Toți oamenii par alcoolizați, fiecare cu iluziile sale. Parcă nu mai avem ”iluzii” comune, dar nici măcar una? Vom ajunge să trăim în lumi paralele, fiecare cu peștera sa. Noroc cu serviciile pe care le prestăm, noroc chiar și cu criza (sau asta o fi de vină?!:) ). Astea ne mai scot din euforie și chiar din tâmpeală. Atâția oameni rupți de realitate prin pierderea unui zâmbet insignifiant. Zâmbete false, ochi pierduți în spațiu, pași robotizați, stereotipii verbale...oare doar asta vom mai vedea?
Totuși, toată lumea filosofează, eu cred că și asta ne tâmpește. Prea multe întrebări, prea proaste răspunsurile. Suntem ca într-un carusel, nici nu-i surprinzătoare amețeala. Și vin alte generații, crescute în tumultul vieților false, robotizate.
Haos mondial! Cine, pe unde mai e? Tu poti spune?
interesant articolul :)
RăspundețiȘtergeretine-o tot asa
Nu "proaste raspunsuri", ci raspunsuri stereotipe, negandite, nefondate, desperecheate... raspunsuri care amplifica senzatia de haos...
RăspundețiȘtergereConteaza din ce perspectiva privesti viata...
Eu nu vreau sa fiu speriata, confuza, jegoasa, tampita, drogata sau infatuata... prefer sa raman la statutul pe care l-am primit la nastere: om!
@houser: Mersi, te mai astept.
RăspundețiȘtergere@aris: Toti ar trebui sa ne amintim sa fim oameni. Tocmai asta e ideea:haosul vine tocmai din incapacitatea unora de a se purta ca un OM!
RăspundețiȘtergere"Zâmbete false, ochi pierduți în spațiu, pași robotizați, stereotipii verbale..." Din pacate, majoritatea nu ne mai limitam doar la o masca si cu orice pret incercam sa impresionam.
RăspundețiȘtergereP.S: Katie Melua este si una dintre preferatele mele :)
@alexandra: Ma intreb de ce, astfel ajungem sa traim fals.
RăspundețiȘtergereKatie Melua e superba.:D
Priveşte...în câteva minute ceasul va bate în poarta timpului gongul de la miezul nopţii!
RăspundețiȘtergereTe rog...Priveşte cerul...nu se vede nimic, nici o stea, nici urmă de lumină.
E înnorat iar plumburiul sumbru cerne parcă, o pâclă de tristeţe (melancolie, poate) peste sufletul oricărui privitor.E toamnă, e frig...
Şi-acum te întreb...Oare Cerul acesta nu-ţi trezeşte sentimente, nu-ţi ridică din letargia somnoroasă un semn de întrebare???
"Oare unde bat, ce vreau să spun?"
Nimic mai mult decât că oamenii de azi sunt mult mai trişti...Clipele de fericire şi mulţumire sufletească sunt tot mai rare...ne-am învăţat să ne ghiftuim trupul...cu diverse plăceri...dar sufletul nu cuprinde esenţa.
O băutură tare, o ţigara "verde", o zi de muncă, ne face să ne ameţim judecata şi să trăim acele iluzii unice...fiecare propriile vise şi năzuinţe...sunt multe de spus...dar vorbele sunt inutile în ceea ce priveţte omul în spiritul său!
Exact la tristetea oamenilor ma refer. Aceasta ne impiedica deseori sa ne bucuram fie si de senzatia de la miezul noptii (ar fi frumos sa nu ne trezeasca melancolia acel cer sumbru "plumburiul sumbru cerne parcă,"imi place acest "parca"), ca sa nu mai spun de cele ce se afla in sufletul nostru. Ar fi frumos sa avem puterea si constiinta de a ne trezi din astfel de stari. Oamenii nu se mai bucura astazi de aproape nimic. Pana si iubirea e privita pragmatic, ca sa nu mai zic de interactiuni si alte lucruri ce tin de relatii interumane.Nu suntem ametiti de clipe ce ne implinesc, ci de clipe ce ne fac sa ne intrebam, mai mult ca oricand, unde ne situam, unde ajungem, ce ne asteapta.
RăspundețiȘtergeremă bucur că suntem în acord in ceea ce priveşte acest subiect! se pare că, chiar dacă venim din direcţii diferite, ne îndreptăm spre acelaşi orizont!
RăspundețiȘtergereSi daca tot e atata tristete.. la ce mai puneti si voi paie pe foc? :) Ia` hai, gata! Treceti la bucurie!
RăspundețiȘtergereRepede! fiecare sa spuna o bucurie simpla, simpla si frumoasa!
Mama ei de viata... ei nu ca maine torn cel mai fericit articol din lume. Am zis!
***
Ma gandesc ca de cele mai multe ori ne-o facem singuri. Si parca intr-un mod sadic. Parca am fi construiti impotriva firii noastre. Ne dorim atat de mult sa fim fericiti si nici macar nu stim ce ne face fericiti. Iar daca chiar suntem, uitam sa apreciem. De ce naiba uitam fericirea asa usor si tristetea ne marcheaza adanc? Si cum se face ca in 99% din cazuri fericirea devine tot o trista amintire? Off.. m-ati molipsit. :(
Invidia si egoismul. Astea sunt armele care distrug relatiile interumane. Si lipsa acestor relatii este motivul pentru care sunt tot mai multi oameni tristi. Oare cati se mai bucura de fericirea celulilalt? Cred ca fericirea este atat de aproape de fiecare insa noi privim prea departe. Nu ne vine sa credem ca este asa de usor, ca o meritam.
PS: Paula Seling. Melodiile ei pur si simplu mangaie la propriu.
Sunt de acord cu tine, parca si noua postare a venit in intampinarea celor zise de tine :)
RăspundețiȘtergerePromit sa scriu si eu un articol happy ;) si sper sa vad si pe alte bloguri.
Am zis!
Gata! mi-am respectat promisiunea. E randul tau. Ai promis. :)
RăspundețiȘtergere