sâmbătă, 2 octombrie 2010

Definitely, Maybe

Unii dintre noi recunosc, alții neagă neîncetat, chiar și față de ei înșiși existența...sufletelor pereche J. Fiecare îi dă un nume, fiecare îi dă un chip, dar fiecare speră că va găsi acea persoană alături de care să Simtă. Aș deveni riscant de personală și probabil și subiectivă dacă aș spune ce cred eu că e Simțul acela...Așadar, fiecare cititor să-și ”noteze” propriile dorințe, așteptări, vise...numiți-le cum vreți.

Nu știu dacă aș fi îndrăznit să scriu despre acest lucru, dacă nu aș fi văzut aseară un film deosebit. E una dintre acele comedii romantice adorate de sexul...aromat al universului si poate nu numai [erau și niște versuri: ”Și băieții plâng câteodată...nu-i așa? ;)]. Una dintre poveștile frumoase în care doi oameni se regăsesc în timp și bineînțeles că...trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Dar da, aveți dreptate, e un film. Însă...

De-a lungul vieții apar și dispar un număr de persoane în viața noastră. Unele lasă urme mai adânci, altele doar te ating subtil... Desigur că mă refer la acele persoane de sex opus, sau nu, depinde de orientarea fiecăruia. Povești frumoase, senzații unice și irepetabile, el/ea e alesul/aleasa etc. Dar se întâmplă ceva...și povestea se destramă. Ne simțim mizerabil, pierduți, negăm, urâm, ne revenim... și o luăm de la capăt sperând să nu ne înșelăm și de data asta. (Poate părea o copilărie, dar sunt convinsă că o despărțire de o persoană pe care v-ați dorit-o și ați și avut-o o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată de timp, însă extrem de intensă din multe puncte de vedere, vă determină să vă reconsiderați anumite judecăți de valoare și poate chiar să aveți dubii că au și existat acele senzații). Mai departe...ne reîndrăgostim, sperăm din nou, iubim din nou, fiind convinși că nu am mai simțit așa ceva, soarele-i pe cer, vântul adie ușor... vine furtuna! Iar cădere, disperare, pierdere, regăsire... Trecutul ciocăne la ușa sufletului tău pricăjit, îți pui întrebări, negi sentimente, mergi mai departe. Nu mai crezi în suflete pereche, nu mai crezi nici măcar în relații speciale, te duci și tu cu valul... Până când ajungi să te simți ca un bătrân singur pe mare. Te îndepărtezi de oameni, dar te îndepărtezi și de tine (și-mi vine în minte o melodie: Dacă pozele ar vorbi..., iar eu te întreb: Tu ai curajul să te întrebi ce-ți dorești cu adevărat?)

Una dintre replicile reprezentative din film este: ”- Ce e un menaje-a- trois? Este un joc pentru adulți pe care îl fac atunci când se plictisesc.” Nu e vorba de un film interzis minorilor ;), însă replica aceasta reprezintă un indiciu semnificativ... Știi, situațiile acelea în care există o a treia persoană... Ceva în genul: astăzi te iubesc eu, mâine mă iubești tu, dar eu voi iubi pe altcineva, iar poimâine altcineva va avea inima ta...Complicat!?

Tu cauți, vrei chestia adevărată, dar...”Uită de chestia adevărată. Nu o găsești tu, te găsește ea.[...] Înseamnă că ajungi la o anumită vârstă și abia atunci ești pregătit. [...] Și cu persoana cu care ești atunci, deveniți una și aceeași persoană. Deci tu spui că nu e cu cine, ci când. Exact.” Aceasta e o ipoteză interesantă. Se presupune că avem nevoie de o serie de elemente de obținut pentru a-l putea vedea și accepta pe celălalt ca făcând parte din noi. De aceea cred că ne și putem îndrăgosti de mai multe ori. În fiecare etapă ești pregătit pentru ceva, iar acel ceva e perfect pentru momentul respectiv. Însă momentul în care ești pregătit cu adevărat îți aduce și persoana potrivită. Știi, e ca și cum ai avea o umbrelă. La început îi vezi utilitatea doar când plouă, însă ajungi să o folosești și pentru a te proteja de căldura prea puternică.

Bineînțeles că mai sunt multe de luat în considerare, însă ideea pe care am încercat să o expun e aceea că în anumite momente din viață facem alegerile în funcție de un menaje- a- trois... Al treilea element poate reprezenta o persoană, un job, un oraș, anumite dorințe, egoism, altruism, posesivitate, aproape orice...

Dacă v-am trezit măcar puțin interesul cu cele de mai sus, vă recomand să vizionați filmul. Eu l-am adăugat deja în lista filmelor preferate J.

Definitely. Maybe...


5 comentarii:

  1. Ai dreptate in tot ce ai zis... numai am cuvinte :)...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos articolul :) Cred ca cel mai bine este sa facem ce simtim, atunci cand simtim ca sa nu ne para rau mai tarziu ca ne-a placut de cineva dar acea persoana nu mai este impreajma noastra. Si asa cum spui, tot timpul trebuie sa ne intrebam ce dorim ca sa nu ne pacalim singuri :D

    Cat despre film, l-am vazut acum ceva timp si se potrivea foarte bine cu o situatie si mi-a placut foarte mult :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc!:) Poate ca asa e cel mai bine...sa facem ceea ce simtim, cand simtim... :)

    Complicat... uneori ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Fara "poate". Asa e cel mai bine. Sa facem ceea ce simtim, cand simtitm.
    ok, va las, ma bag pe torente.. m-ai facut curios

    RăspundețiȘtergere
  5. :) Nu stiu daca va fi chiar pe gustul tau. Insa sunt cateva replici si idei care merita surprinse. Vizionare placuta!

    RăspundețiȘtergere