vineri, 1 octombrie 2010

Enjoy the Ride...

Provocări, decizii, limite...

Dependentă de provocări, nu-și găsea pista de alergat. Neobișnuită, dar nici dornică să aibă o viață liniștită, deși adoră armonia, își selectează cursele, în altele se trezește înscrisă. Presiunea maximă îi aduce rezultate excelente. Dar va fi așa mereu? De fiecare dată e teama de eșec, de fiecare dată o surprinde reușita. Dar acum, acum acțiunile nu sunt independente, apar variabile, necunoscute, mai mult sau mai puțin așteptate. Trebuie să ia decizii...

Decizii dictate când de simț, intuiție, când de rațiune... Cea din urmă trebuie să-i joace feste, primele sunt cele care îi aduc reușita... Dar uită. Mai există și combinații, una fură de la cealaltă. Funcționează... Deciziile aduc provocări noi. Dar limitele?

Limitele se pot updata... O limită depășită aduce o nouă provocare, o nouă decizie...iată și alte limite. Piece of cake... Alte provocări, alte decizii, noi limite...Savurează o cafea admirând trecutul, pornește în cursa spre viitor. Se provoacă, se decide... se întrece!

Bucură-te de cursă, privește în jos și când te afli pe podium, apoi ... înscrie-te în alta. Până când? Până ce poți privi în toate direcțiile fără a te dezechilibra...


Mersi, Alexandra, pentru Morcheeba!:)

6 comentarii:

  1. Cu mult drag :) Si mie imi place foarte mult aceasta melodie :*

    Frumoasa combinatia dintre limte si provocari. Ador provocarile, incerc sa depasesc unele limite, dar de cele mai multe ori ma bucur ca sunt impuse, pentru ca asa pot descoperi noi senzatii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si ce senzatii... Acelea merita totul.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. M-am cam regăsit în cuvintele de mai sus...
    Uneori ca să iei o decizie, trebuie să mai şi rişti... şi dacă nu rişti, ştii cum e, nu câştigi. Provocările... hm, mie încă de mititică mi s-a spus să nu răspund la provocări...şi chiar mi-a prins bine acest sfat. Chiar dacă uneori, mai facem şi asta... şi nu regretăm. La restul...de acord! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. M-am referit la provocari ca fiind acele tinte pe care le tot ochim in viata. Fiecare tinta atinsa te determina sa privesti si mai sus..si mai sus...exact pana cand te poti uita in orice parte fara sa te dezechilibrezi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Stop chasing shadows. Just enjoy the ride. Provocarile, limitele, reusitele...nu-si au locul. E vorba de un ride nu un race.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar si cu provocari, limite si reusite ne putem bucura de ”ride”. Fara acestea ce am face? Provocarile ne determina sa simtim un puls, limitele ne arata si o alta fata a calatoriei, iar reusitele...ne determina sa ii ajutam si pe altii in calatoria lor. Nu cred ca acestea sunt ”umbrele” ce apar de-a lungul calatoriei :)
    Poate ne referim la lucruri diferite, dar cred ca orice calatorie are o destinatie sau macar un scop. Important e sa ne dam seama ca, deseori. ceea ce ne ofera parcursul catre acesta e mai valoros decat obiectivul in sine...

    RăspundețiȘtergere