Și ești tristă, și te simți mizerabil... Îți spun că tu îți ești călăul, iar tu îmi spui că cineva trebuie să moară.
Descoperi că te simți îngrozitor, știi că tu ești vinovată (știu că ești conștientă de asta, te rog, acceptă), refuzi orice gest care te poate salva... Refuzi să te desprinzi și nu realizezi că te afunzi de fiecare dată când te mai agăți disperată de cineva. Îți spun să te oprești o clipă, să te privești, tu îmi spui că nu ai timp. Doar acum mai ai timp...
Te privesc și văd cum te stingi...oare te vei ridica din cenușa arderii tale? De ce nu te trezești, de ce aștepți ceva, de ce nu cauți în tine revelația de care ai nevoie pentru a te ridica? De ce nu te iubești, femeie?
Cine ești tu până la urmă? Știi? Te ajută ei să-ți dai seama? De ce îi lași să îți încurce pașii?
Tu poți inventa ritmul pentru dansul tău, dar prima dată trebuie să-l înveți singură.
Nu te mai pedepsi, femeie! Trăiește, iubește-te și descoperă-te. Ai timp apoi să te dăruiești în așa fel încât să nu uiți cine ești și ce îți dorești. Acum e timpul să te dăruiești ție... Doar singură poți atinge liniștea de care ai nevoie acum. Oprește-te o clipă!
Foarte frumos articolul :) Imi place ca ai reusit sa transmiti foarte bine ideea ca linistea depinde doar de vointa noastra de a o gasi si in mod sigur o atingem daca nu ne lasam prinsi intr-un joc aparent frumos, dar toxic.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Alexandra!:) Din pacate, vad in jurul meu oameni care asteapta sa se petreaca o nenorocire pentru a gasi capacitatea de a cauta linistea respectiva in sine. Poate asa e mai bine...
RăspundețiȘtergerePoate nici macar nu stiu ca asteapta, Roxi.
RăspundețiȘtergere@Alex: suna prea dur toxic. Mult prea dur. Chiar asa de rau este?
@Bogdan: Unii nu stiu ca asteapta, altii cauta astfel de experiente pentru a se dezmorti si a face ceva in legatura cu ce nu functioneaza normal in viata lor... Ideea e sa nu astepti ceva, sa o faci acum. Adica, incerci sa repari, dar daca nu merge nici asa, schimbi piesa, nu?
RăspundețiȘtergere