sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Fragilitate intimă...

În căutarea noastră neîncetată a ceva, descoperim propria noastră arhitectură. Ne minunăm, finisăm, dezvăluim inserţii unicate, dar totul devine insuficient. Atunci... începem să ne proiectăm propriul model în exterior. Creăm capodopere şi le privim admirativ până în clipa în care acestea se năruie dureros... zguduind până şi construcţia intimă a fiecăruia. Putem iniţia reconstrucţia; ar putea fi ceva minunat, dar de ce sunt atâtea ruine în jur?
Publicat de la

6 comentarii:

  1. Matran-Dan Florin11:33

    Frumusețea vieții este dată tocmai de diversitate. De-a lungul ei, la fel ca și în arhitectură, datorită unui urbanism social acerb, găsim din ce în ce mai multă monotonie. Atunci când te aștepți mai puțin, vezi o construcție aparte ce răspunde așteptărilor tale. Ține de fiecare ca această construcție să apară imediat, mai greu sau chiar niciodată... depinde de așteptări. Oricum reconstrucția este apanajul naturii umane și asta nu pentru că nu am reușit să facem ceva perfect de la bun început... PS. Toate cele bune în noul an...

    RăspundețiȘtergere
  2. Aura11:41

    Exact la acea construcţie aparte mă gândesc...şi la ce se întâmplă cu oamenii când şi aceea se năruie, cum se transformă ei în ruine...din cauza fricii, neputinţei, delăsării etc.

    Mulţumesc pentru urări. Vă doresc un an excelent!

    RăspundețiȘtergere
  3. Matran-Dan Florin13:21

    Frică, neputință, delăsare/nepăsare... stă în natura noastră... probleme au fost, vor fi și vor mai fi... dar "Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!" și stă în puterea noastră să oferim ajutor dar și să primim ajutor... nimeni nu e perfect...

    RăspundețiȘtergere
  4. George Nicolae19:02

    Unele lucruri sunt destinate sa cada. Si sa ramana cazute.

    RăspundețiȘtergere
  5. Scorchfield20:07

    Descrieri de ruine - oricum găsesc artificial începutul, o fac poeţi, scriitori, erudiţi de la început de secole încoace; să scriu de la 1700!

    Faptul că descoperim şi nu "prezervăm" nu se datorează neapărat delăsării sau lipsei de cunoştinţe (adică de istorie sau arheologie), ci lipsei de bani!

    Am greşit cu ceva?! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Aura22:16

    @MDF: Mulţumesc!

    @George: Doar unele...oamenii nu ar trebui să rămână jos niciodată, chiar dacă se întâmplă să mai "cadă". E în natura noastră să evoluăm.

    @Scorchfield: :)Nu cred că "arhitectura" intimă a fiecăruia are vreo legătură cu banii...Nu e vorba de a "prezerva", ci mai mult de a nu uita, de a privi înspre ceea ce contează mai mult... Cred şi eu că nu se datorează lipsei de cunoştinţe...fiecare îşi fixează o grilă proprie (fără a avea cineva dreptul de a le ierarhiza în funcţie de nivelul de "cunoştinţe").

    Nu ai greşit...nimeni nu o face aici.
    Sunt iluzii...:)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)