O zi aproape perfectă...

Unii oameni reuşesc să pară altceva decât sunt o viaţă întreagă... Am tot pomenit pe aici de măşti, de minciuni, de falsitate. Dar chiar şi atunci când crezi că eşti mai aproape de ceea ce e un om, acel om te poate surprinde, fie în cel mai neplăcut mod cu putinţă, fie în cel mai plăcut... I-am văzut pe toţi în aceste zile...pe cei care nimicesc totul din jurul lor, inclusiv pe ei înşişi, fără nicio urmă de remuşcare; şi pe cei care se bucură de tot mai rarele momente de sinceritate şi afecţiune, cei capabili să-ţi mulţumească şi pentru cel mai simplu gest de susţinere... I-am văzut pe cei care ies din propria mocirlă doar dacă se urcă pe umerii celorlalţi, dar şi pe cei care se ridică şi îi ajută şi pe cei din preajma lor.
Sunt zile în care sunt profund dezgustată de tot ceea ce văd... însă fiecare om poate evolua prin valori, prin bunul simţ (mă refer la o evoluţie veritabilă); de aceea mă bucur când îi întâlnesc pe aceia care adoptă o astfel de atitudine.