luni, 27 iunie 2011

Din Jurnalul Marthei...

Martha, această ființă cu demoni și îngeri acaparându-i ethosul, se plângea acum că nu-l regăsește nici pe unul, nici pe celălalt. În căutarea ei disperată nu a putut descoperi decât umbre ale acestora, însă nu a reușit nicicând să-i învăluie sau măcar să le absoarbă respirația. Nu se simțea prea pierdută; asta cu toată dezordinea prezentă atât în cadrul vieții sale sociale, cât și în spațiul ei personal. Se purta asemenea unui artist al cărui spațiu reprezintă un haos pentru cei incapabili să-și aproprieze elemente ale acestei lumi. Nici măcar această neînțelegere din partea celor ce o văd nu părea să o deranjeze teribil. De multe ori era nevoită să asculte lamentări din partea celorlalți, acelora preocupați de felul în care sunt percepuți. Ea era de părere, cel puțin de când a descoperit că cei mai mulți dintre aceia pe a căror părere se baza nu sunt decât niște instrumente care o zăpăcesc și o fac să-și piardă potențialul, că cei ce nu se integrează în universul pe care tu îl percepi nu sunt relevanți pentru ascensiunea personală. Or ea era o ființă care considera că potențialul său nu trebuie îngropat. Astfel, cel mai mult se baza pe autocunoaștere și pe intuiție, pe emoții, pe senzații. Acestea nu o trădau, sau nu o trădau la fel de des ca și ființele din viața ei care pretind orice, oricând, chiar și oricui sau ca și acele tipare deja mult prea comode pentru gustul ei. Era mândră de această reușită: aceea de a nu lăsa ca împăcarea, înțelegerea, armonia, poate chiar fericirea să aibă ca fundament rațiuni, strategii exterioare sinelui său. Neliniștea cauzată de această neidentificare a demonilor si îngerilor căutați se accentua doar pentru că era obișnuită cu prezența lor, se obișnuise să conviețuiască cu aceștia și, în niciun caz, nu ar fi dorit să revină la accesorii străine doar pentru a acoperi acest gol. Singurul lucru pe care îl considera acceptabil era să se reîntoarcă în acel labirint al căutării, iar dacă ar fi fost să nu-i găsească nici așa, tot ar fi fost mai liniștită, poate chiar satisfăcută, pentru că ea era o partizană a călătoriei, îmbrățișând multiple inițieri în fiecare drum parcurs...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu